Cum (mai) e un training pentru cercetători?

Autor: Ada Roseti, Coordonator Games of Science

Sunt Ada și, după o viață petrecută în mass media, m-am decis să fac ceva util cu timpul care mi-a mai rămas. Drept care m-am implicat până peste cap în Games of Science, de la desenarea proiectului până la punerea lui în practică. 

Unul dintre lucrurile pe care participanții la sesiunile de training Games of Science le învață este să vorbească pe scurt și pe înțelesul oricărui interlocutor despre ceea ce fac. Așa că e cu atât mai interesant faptul că nu pot să descriu ce vrea proiectul ăsta într-o singură frază. Probabil că o singură frază pot scrie, dar nu sunt sigură că e cea mai bună frază care să atragă pe cât mai mulți dintre voi, cei care citiți această postare ca să înțelegeți mai bine dacă merită sau nu să vă înscrieți. Dacă însă aveți răbdare să citiți până la final, poate că împreună, eu dezvăluindu-vă un pic din culisele acestui proces, voi evaluând în ce măsură el vă poate fi de folos, o să înțelegem dacă are rost să ne vedem în săptămânile care vin, la una dintre sesiunile de calificare Games of Science, sau, din public, la unul dintre concursurile la care vor participa cei înscriși. 

Ce ar trebui să scriu eu aici este ceva care să se afle la intersecția a trei cerințe clare:

  1. Să fie interesant/util pentru cei cărora mă adresez (studenți în ani terminali, masteranzi, doctoranzi, tineri cercetători, profesori, muzeografi, oameni care lucrează cu subiecte legate de știință, dar care vor să ajungă și la publicul nespecialist, oricare ar fi acela: copii veniți la muzeu, oameni care urmăresc un video pe YouTube, prieteni sau rude care vor să ia decizii la care expertiza voastră poate fi de folos, oricine vrea să afle mai mult despre subiectul vostru de cercetare).

  2. Să fie corect/ adevărat, adică să nu promit mai mult decât poate face, să nu exagerez doar de dragul de a fi convingător, să nu simplific doar ca să mă fac înțeles, în detrimentul clarificării reale a subiectului atacat. Să simplific, parafrazându-l pe Einstein, atât de mult cât se poate, dar nu mai mult decât atât. E o vorbă cum că poți păcăli un om de multe ori, mulți oameni o dată, dar nu poți păcăli mulți oameni de multe ori. Nu vreau să vă păcălesc și să vă promit ce nu vom face, pentru că, la final, cei dezamăgiți vor povesti mai departe și la anul ne va fi mai greu să adunăm oameni pentru acest proiect.

  3. Să fie specific/ unic, deosebit de lucrurile similare. Definiția clasică a unei definiții este: genul proxim și diferența specifică. Deci ar trebui să pot spune în ce zonă se încadrează Games of Science și ce anume e special la acest proiect. Nu există produs pe piață care să nu spună că e bun. Dar, dincolo de bun, mai poate fi ieftin sau bio sau sigur sau rapid. Iar diferențierea nu se oprește aici. Daca acest training oferă ceva ce aveți deja sau ce e disponibil peste tot, de ce ați face efortul să vă înscrieți, să vă faceți programul în jurul acestei înscrieri și, mai ales, să veniți să învățați împreună cu noi într-un context provocator și să concurați într-o competiție cu criterii de eliminare brutale.

Orice training se poate lăuda că la plecare vei ști ceva ce nu știai la venire. Transferul de informație se petrece în mod constant în aproape orice context, nu e apanajul trainingurilor organizate. Întrebarea este în ce măsură informația aceea e utilă mai târziu, dacă ea răspunde unei cerințe deja existente a participanților la training, dacă duce la schimbări de atitudini sau comportamente. Zilele trecute m-am amuzat în timpul unei mese informându-i pe cei prezenți că ananasul, din care se aflau pe masă niște cubulețe într-un castron, te mănâncă în timp ce tu îl mănânci pe el. Era o informație nouă, mulți au ținut-o minte, pe moment, dar e mai curând balast, decât o bază pentru o acțiune ulterioară. Nu am încercat să fac oamenii să iasă din cameră urlând terorizați și nici măcar să-i conving să nu mai mănânce ananas. Transmiterea de informație nu e o ofertă unică și nici măcar nu e una utilă în sine. 

Deci ce ar trebui să spun eu aici care să fie interesant pentru voi, corect și specific, așa încât să vă înscrieți la Games of Science și, la final, să fiți și bucuroși că ați făcut asta. 

(Work in progress) Dacă veți participa la o sesiune de training Games of Science veți învăța veți putea vorbi despre domeniul vostru de expertiză cercetările voastre în mod convingător pentru publicul căruia vă adresați cu orice intelocutor. Veți face asta cu ajutorul unor exerciții practice, în care veți colabora cu ceilalți participanți la training, într-un program care folosește o abordare participativă colaborativă transdisciplinară activ, care vă va ajuta să vă pregătiți pentru concursul de a doua zi, dar vă va oferi și alte competențe cu care să puteți comunica în mod strategic să abordați provocări similare într-un mod strategic.

Adică:

  1. Dacă veți participa la o sesiune de training Games of Science veți putea vorbi despre  cercetările voastre în mod convingător cu orice intelocutor. 

  2. +  (3) Veți face asta cu ajutorul unor exerciții practice, în care veți colabora cu ceilalți participanți, într-un program activ, care vă va ajuta să vă pregătiți pentru concursul de a doua zi, dar vă va oferi și alte competențe cu care să puteți comunica în mod strategic.


Nu e cea mai eficientă formulare și, în baza feedback-ului de la voi, o voi îmbunătăți constant pe parcursul săptămânilor următoare, așa încât anul viitor să pot vorbi simplu și convingător despre Games of Science 3. Watch this space, pentru că modificările vor fi făcute la vedere, așa încât, dincolo de fraza de descriere, vom avea aici și un prim exemplu a ceea ce putem învăța, în acest proiect, împreună.

Previous
Previous

Hărţi, inteligenţă artificială şi rezolvarea problemelor din trafic

Next
Next

Cum explici familiei ce faci în laborator?