Cum explici familiei ce faci în laborator?

Autor: Carmen Nicolae, trainer Games of Science şi doctorand al Facultății de Inginerie Chimică și Biotehnologii a Universității Politehnica

Sunt Carmen, sunt doctorand în inginerie chimică, asistent de cercetare și cadru didactic asociat în cadrul Universității Politehnica din București. E complicat să pun în cuvinte puține ceea ce fac, pentru că la mine se împletesc de fapt mai multe fire narative, direcții și curiozități. De multe ori, mă găsiți într-o ședință pe Zoom, în timp ce lucrez simultan la mai multe experimente, în mai multe laboratoare diferite sau chiar în clădiri diferite. 

Când merg la o conferință științifică și mă întreabă cineva cu ce mă ocup, mi-e ușor să explic, pentru că pot folosi termeni din jargonul științific, pot face trimiteri către alte concepte sau idei. Spun că dezvolt cerneluri și biocerneluri pentru printare 3D de scaffold-uri care să susțină regenerarea osoasă, adică un fel de schele, din materiale biocompatibile și biodegradabile, care determină și sprijină regenerarea țesutului în cazul unui defect osos. Chiar dacă sunt între specialiști, încerc să folosesc un limbaj cât mai comun, pentru că lucrurile pot fi foarte nișate chiar și între două direcții de cercetare conexe și vreau să mă asigur că cei care mă ascultă înțeleg ceea ce le transmit și nu îmi zâmbesc politicos în timp ce visează la pauza de cafea. 

Uneori trebuie să explic lucruri din domeniul meu de cercetare studenților de la Inginerie Medicală, cu care fac cursuri practice și îi ajut să își pregătească proiectele de licență sau disertație. Pentru ei încep cumva mai pompos, în limbaj academic, dar am grijă să reiau fiecare lucru spus și să îl traduc în limbaj omenesc, să dau exemple cât mai apropiate de viața de zi cu zi și să deconstruiesc conceptele care par complicate inițial. De pildă, le spun întâi că avem nevoie de o matrice polimerică biocompatibilă, care să asigure livrarea de biomolecule la nivelul defectului osos și să inducă formarea de nou țesut osos. După fiecare propoziție, urmează o serie de întrebări și răspunsuri plecând de la termenii folosiți, inclusiv lucruri care pot să pară la îndemâna tuturor – ce e aia o matrice? dar o matrice polimerica? și ce inseamnă dacă e și biocompatibilă?. Pe baza discuțiilor generate, ajungem la explicația pe care o reconstruiesc în limbaj omenesc. Cel mai probabil încep propoziția cu ”deci” și le spun că ne trebuie un material prietenos cu corpul, care să ducă la locul fracturii de os componente precum factori de creștere, care pot să facă osul din jurul fracturii să mai producă niște os și să umple ușor-ușor bucățica lipsă. La final, după ce mă asigur că ai mei studenți au înțeles pe deplin principiul din spatele experimentelor pe care le desfășurăm împreună, îmbin varianta omenească cu varianta academică pe care le-am oferit-o la început, încurajându-i să deprindă și vocabularul de specialitate. 

Mai complicat e când mă duc, de sărbători, la bunici, unchi și mătuși și mă întreabă ce mai fac cu doctoratul și, în general, cu ce îmi ocup tot timpul acolo, la București, de nu am încă familie, copii și rată la bancă. Acolo îmi e cel mai de folos ce am învățat în materie de comunicare publică a cercetării, ce am făcut la FameLab în 2021 și, apoi, ca trainer, la Games of Science 2022. Ca să răspund neamurilor, întâi le spun un rezumat cât o propoziție, să văd dacă vor să bifeze că și-au făcut datoria și m-au întrebat ceva sau chiar vor să știe mai multe, iar dacă văd că reușesc să le câștig atenția, încep să povestesc, cât mai simplu. Le spun că fac bucăți de os la început, apoi le spun de printarea 3D, care e treaba cu materialele pe care le folosesc, ce pot ele să facă în combinația potrivită, iar mai apoi le spun că, de fapt, nu fac bucăți de os, ci schele pe care poate să crească os. În explicații, mă folosesc de lucruri care le sunt cunoscute, cum ar fi problemele cu articulațiile osteoporotice ale bunicii, încerc să folosesc comparații cât mai sugestive sau chiar obiecte care sunt la îndemână prin casă. Brusc, un cablu de alimentare devine un lanț polimeric, iar cablul ăla creț de la telefonul fix devine o structură proteică.